vineri, 27 iulie 2018

Clatite pufoase, subtiri, elastice

     Reteta este lucrata 2 ani la rand, la o tigaie pe plita cu inductie, plita lucrand la putere maxima (2000W). nu este nevoie de ulei  suplimentar, iar eu am inlocuit untul cu ulei - in camping la mare e complicat cu racirea chiar daca avem o ladita frigorifica...

     Asadar, preluata de pe net dar modificata ulterior:
  • 350 faina
  • 500 ml lapte rece
  • 3 oua
  • 50 ml ulei 
  • 100 ml apa minerala (spre ultimele clatite e nevoie de un supliment de 50 ml)
  • un praf de sare
  • optional: vanilie, coaja de lamaie
     Ouale se bat bine pana fac un pic de spuma deasupra, se adauga uleiul, sarea si apoi jumatate din lapte. Se adauga treptat faina si se amesteca continuu. Apoi se dilueaza compozitia cu restul de lapte si in final se adauga prima transa de apa minerala carbogazoasa. Se adauga si vanilia si coaja de lamaie daca va place. Aluatul de clatite trebuie sa fie omogen, neted, fara cocoloase. Pentru ca e bine sa stea putin, cocoloasele se vor sparge si compozitia de consstenta unei smantani mai subtiri se va omogeniza frumos.

     Compozitia trebuie sa se odihneasca 15-20 de minute la frigider, la rece. In acest timp aluatul de clatite se mai ingroasa putin (faina se umfla de la lichidele din jur) iar pentru asta avem suplimentul ce se adauga catre ultimele 4 clatite - compozitia se mai sedimenteaza putin iar faina a tras deja destul din lichidul de la inceput, asa ca putina apa minerala va face minuni.

     Ce este foarte important: tigaia trebuie sa fie bine incinsa, prima clatita poate fi de sacrificiu, nu trebuie sa se arda sau sa scoata fum de ars. Nu se adauga ulei suplimentar! se manevreaza repede tigaia dupa ce compozitia este turnata astfel incat sa nu se inchege repede si neuniform. Dupa ce se termina cu clatitele, se acopera ca sa mai abureasca nitel si se consuma proaspete

Am avut 15 clatitie minunate, subtiri ca foaia de tigara, gustoase si pufoase, umplute cu dulceata de portocale, afine, afine crude cu iaurt, ciocolata - un desfrau culinar!

Pofta buna cu drag :)

luni, 18 decembrie 2017

Tort de mere caramelizate - rasturnat!

Azi m-am intrecut pe mine, am facut si un tort de mere rasturnat, cu zahar caramelizat... ya-my!

Asteptand sa se raceasca, am zis sa scriu repede tot ce am facut, caci de unde stau eu arata si se simte minunat! Mere, caramel si unt topit, cu parfum fin de vanilie....




   Ingrediente: 
- 200-220 g zahar (printre care si un zahar vanilat bourbon) - pentru caramelizarea de pe peretii vasului de copt;
- 4 oua separate albus-galbenus;
- 6-8 mere mari (3 golden si 3 rosii, curatate de coaja si cotor, taiate pe lung);
- 125 g faina;
- 125 g zahar (am avut vanilat, adica tinut in borcan cu pastai proaspete, taiate, de vanilie. adauga aroma suplimentara, naturala si frumoasa);
- 1 plic zahar vanilat cu vanilie Bourbon;
- coaja / aroma de lamaie si portocale (eu am avut esente);
- sare - un varf de lingurita.


   Se pune zaharul de la inceputul retetei (cele 200g la care am adaugat 1 plic zahar vanilat cu vanilie Bourbon - sa vad ce iese!) intr-o cratita care va fi bagata ulterior la cuptor. Dimensiunea a fost recomandata la 26-28 cm. Nu se pune apa, se amesteca usor pentru a se carameliza/topi zaharul, fara a se arde iar apoi se inclina circular cratita pentru a se intinde caramelul si pe peretii vasului.

   La fix pana se raceste zaharul si incepe sa se crape cu zgomotul specific, am curatat si taiat merele, apoi le-am imprastiat circular in strat gros pe fundul vasului, peste caramel. Deasupra merelor am pus exact ca in reteta putin unt (am taiat de grosimea unui deget untul pe lat si am scos bucatele-bucatele cu cutitul, imprastiat pe cat mai multa suprafata a fructelor). Fata de reteta eu am presarat si putina scortisoara. 
   In reteta completa reprodusa de pe https://savoriurbane.com/prajitura-rasturnata-cu-mere-si-caramel/# este poza fix cum a fost si la mine!
   La cuptor pentru 30 min la 180 grade! Deja incepuse mirosul sa ne innebuneasca, cuptorul era gata preincins ca sa inmoaie untul si merele si noua sa ni se duca orice concentrare la altceva...
   Dupa vreo 20 min de stat degeaba, pandispanul a fost simplu si la fix terminat: albusurile batute spuma cu mixerul cu cele 2 palete, adaugat usor in ploaie zaharul si zaharul vanilat, puse apoi dintr-o data galbenusurile cu sare si aromele si amestecat bine vreo 2 minute. Faina a fost adaugata in ploaie, amestecat de jos in sus, circular si lent, ca sa nu se lase spuma ingredientelor deja mixate. La final, din nou, crema de pandispan (eu asa am perceput-o!) arata fix ca in poze...
   Turnat usor peste merele tocmai scoase din cuptor, nivelat usor si apoi la loc in cuptor, alte 30 min. Cred ca in cazul nostru, mergea si doar pentru 20 min, dar prima oara nu se pune!
   Se scoate de la cuptor si imediat se rastoarna, ca sa nu apuce caramelul sau merele sa se lipeasca din nou de cratita, apoi asa fierbinte doar se amusina cu limba scoasa si se lasa sa se raceasca; noi nu am mai asteptat pana a 2-a zi, l-am atacat de cu seara, usor caldut... a fost o nebunie! Dulce, parfumat, putin insiropat, pufos, cu aroma de unt si caramel... ar fi mers putina inghetata alba, de frisca sau vanilie, dar o lasam pentru data viitoare.

   Pentru ca merele nu au fost foarte zemoase, ma gandesc ca ar fi mers suplimentar un sirop de portocale adaugat dupa ce se raceste insa nu ma pot decide daca as adauga si rom (pasiunea mea!), totul trebuie sa nu iasa foarte dulce - cred ca este de jonglat cu zaharul din blatul de pandispan...

   A fost minunat! Pe cuvant! Promit ca mai fac si notez eventualele imbunatatiri.

   Sa aveti pofta, caci noi am avut!

sâmbătă, 16 decembrie 2017

Papanasi pufosi prajiti

   Cred ca am gasit reteta perfecta pentru papanasii cu branza, pufosi, prajiti (pesmetul la cei fierti mi se pare grunjos).
   Branza am de casa, de tara, alba-grasa-foarte buna!
ca sa iasa minunatia pe care tocmai am mancat-o, am lasat aluatul la frigider 2 zile. S-a pufosit si fragezit si a crescut extrem de frumos. Poate ca in afara de un pliculet de zahar vanilat as fi pus si o lingura de miere sau zahar... mi-ar fi placut mai dulci...
 






 Reteta am vazut-o pe net, apoi am gasit link-ul https://pofta-buna.com/papanasi-un-dulce-de-bucatarie-tare-bun/.


 




   O redau aici, alaturi de link-ul catre fisierul video (https://www.youtube.com/watch?v=qgYq_aBmago&feature=youtu.be):

- 1 ou
- 1 lingura de gris
- 200 g faina (daca oul este mai mic, se ia din cantitate o lingura cu varf de faina)
- 250 g branza proaspata
- sare
- coaja/esenta de lamaie/portocale
- 1 plic praf de copt sau 1/2 lingurita bicarbonat (eu asta am folosit)
- 1 plic zahar vanilat

   Se pun grisul si bicaronatul peste faina si se amesteca usor. Oul se pune impreuna cu aromele peste branza si se amesteca bine, apoi se presara faina amestecata ca mai devreme. Se obtine un aluat usor lipicios, dar care devine fraged dupa cateva ore la frigider.

   Se ruleaza pe planseta cu putina faina si se portioneaza in 6 (una din bucati va deveni sursa pentru gogoselele din varf). se ruleaza din mana si se face golul de la mijloc, fara a se framanta suplimentar.

   Se prajesc in ulei bine incins, avem grija ca se vor umfla frumos si trebuie sa fie putin mai mult loc.

   Se scot pe un servet de hartie si se pregatesc smantana si dulceata.

Sa avem pofta!

joi, 17 aprilie 2014

Branza cu marar si alte verdeturi - aperitivul perfect pentru vara

Hehe, de cand ne-am mutat la casa, am descoperit branzica aceea dulce, fara sare, care se obtine simplu din laptele usor acrit si incalzit (nefiert in clocot). Branzica aceea dolofana, fina si grasa, care merge perfect cu o mamaliguta si smantana buna, tot facuta in casa. Si chiar cu un ou de tara (optional).

Am ajuns sa imi doresc branzica dulce proaspata mereu in casa, blatul de pizza, painea si omleta sunt nepretuite datorita ei. Dar azi va pun doua incercari de combinatii cu verdeturi, ceapa sau usturoi si prospetime la pachet cu aroma fina specifica. Nu pot pune exact cantitati, doar orientativ, fiecare poate opta pentru mai multa sau mai putina aroma, fiecare vrea mai mult sau mai putin dietetic ori sarat.

Este de preferat sa lucrati cu sare mai grunjoasa, cu granula cam ca si zaharul. Sarea extrafina nu zdrobeste si nici nu absoarbe la fel uleiurile si umezeala din plante.

1.  Branza cu ceapa verde
Cantitati egale de branza proaspata si smantana, eu am folosit aprox. 0.5 kg si 0.5 kg. Iese dulce, ca atare am pus sare (cam jumatate de lingurita) si am frecat sarea cu putina salvie, menta, roinita si marar, toate proaspete (primele 3 direct din gradina). Iese aroma din verdeata si se impregneaza bine de tot in sare :)

Apropos, daca aveti un mojar mai adanc de piatra sau altceva - este perfect!!!!

Se adauga peste verdeturile cu sare toata cantitatea de smantana, se amesteca bine, apoi toata branza si se omogenizeaza. Dupa ce se lasa 10-15 minute sa se odihneasca, se taie marunt cateva fire de ceapa verde si se amesteca in continut, apoi se lasa la frigider pentru a 2-a zi sau la temperatura camerei daca a fost pregatita inainte de masa, macar o jumatate de ora.

Inainte de a se manca, se mai amesteca o data. Ideea finala este ca la temperatura camerei din verdeturi si din sare ies si se amplifica aromele (uleiurile esentiale) iar ca sa vorbim ca la carte, obtinem un maxim de calitati organoleptice (gust, miros, aspect, consistenta etc). :)

2.  Branza cu usturoi verde
Identic, in cantitati egale se pun de-o parte branza proaspata si iaurt (de preferat normal, gras caci are gust mai bun). Se freaca cu jumatate de lingurita de sare cateva ace de rozmarin, patrunjel verde si menta pana se zdrobesc bine (in prealabil verdeturile trebuie taiate marunt la cutit) apoi se incorporeaza si mararul.

Din nou, vorbim de verdeturi proaspete si care se prepara imediat.

Se adauga iaurtul, se amesteca bine apoi se adauga branza si la fel, se omogenizeaza. Compozitia, pana aici, poate fi prea moale pentru anumite gusturi, ca atare daca vreti sa fie mai tartinabila sau sa vina ca umplutura in rosii si ardei gras, puteti pune telemea proaspata, usor sarata (nu potroaca sau maturata!) rasa pe razatoarea mica. Ca si cantitate e greu de scris, aprox 300 g telemea a fost pentru noi o solutie perfecta, dar am pus mai putina sare.

La fel, se lasa 10-15 minute sa se aseze si se taie marunt, rondele, cateva fire de usturoi verde, cu tot cu frunzecare apoi se inglobeaza in continut. Se lasa la frigider pentru a 2-a zi sau la temperatura camerei daca a fost pregatita inainte de masa, macar o jumatate de ora. Inainte de a se manca, se mai amesteca o data. Aici o zic iar pe-aia cu calitatile organoleptice la maxim :)

Ambele variante de combinatii sunt meseriase pe timp de vara, cu rosii  si ardei gras cu gust, paine proaspata sau pentru copii - chiar si cu paine prajita, langa un ousor sau cu un ceai ori suc proaspat de fructe, dimineata-pranz-seara. Iar dupa ce te muncesti cu drag si spor o sa vezi cu bucurie ca se termina muuult prea repede si data viitoare vei face cu siguranta mai mult :)

Pofta mare!

vineri, 6 mai 2011

Surse de inspiratie pentru gurmanzi

Am mai atins un punct, perfectionat de la pastele trecut incoace: friptura de miel. Calda, moale si cu un gust demential, puternic aromat cu salvie si rozmarin, cu gust de vin rosu. Alaturi de un ousor, de o ciorbita de miel, de pasca.... Si numai daca mielul a avut intre 11 si 12 kg: nici "balos", nici fibros. Ci numai bun....

Pe langa bucuria mea cea mai mare de azi, plantutele din Cora, proaspete si la ghiveci, de menta si rozmarin (a iesit friptura fetii cu sare si rozmarin proaspat o minune!), m-am gandit sa va impartasesc din link-urile unde gasim retetele cele mai reusite, parfumate, deosebite ca gust si aroma si cel mai important - pe placul nostru.

1. http://adamache-laura.blogspot.com
2. http://savalaura.blogspot.com
3. http://www.mancarecudragoste.blogspot.com
4. site-uri care folosesc ingredietele blog-urilor de mai sus, in ceea ce vrem ca si mancare, pentru o idee in plus.

Yessssssssssssss, prima painica de casa facuta la vasul roman a iesit de la cuptor! Arata si miroase demential....

vineri, 11 februarie 2011

Drojdie naturala, facuta in casa

Cea mai mare realizare din punct de vedere culinar: pornind din vara sau mai din primavara trecuta, Radu a obtinut din prima (cu faina selectionata si schimbata regulamentar si meticulos) drojdie de casa, pentru paine si aluaturi de copt, in general.

A cautat si a testat, asa a gasit cateva faini cu care sa stim sigur gradul de crestere al painii (in final, totul se reduce la paine, nu?). Am folosit si faina de moara, de tara, dar am folosit si faina tip 000, nu prea grozava. Am folosit batoane de azima, tot felul de uleiuri si prafuri de plante, faini simple sau in amestec. In orica caz, ne ies painile grozave, elastice si pufoase, cu un gust ca de tara, raman proaspete si fara firmituri la taiere timp de aproape 4 zile...

Daca va intereseaza, scrieti-mi ca sa pot sa caut link-urile din care s-a inspirat sau chiar (in urma unei instruiri corecte) sa pot relata mai multe despre obtinerea drojdiei. Si... apropos, daca vreti, va putem pune de-o parte si voua putina drojdie ca sa va incepeti cultura de mici bacterii :)

Curcan... dupa un an!

Din cauza multor directii incare mi-am imprastiat energia, vreau sa catadicsesc sa mai scriu si pe-aici... nu de alta dar am multe spus, multe s-au intamplat, multe am descoperit sau am rezolvat (ca de altfel si pe alte bloguri).

Si cum spuneam in titlu, azi e zi de curcan! A descoperit Radu o reteta mai mult decat dementiala, la cuptor, cu vin mult. Se iau 1-2 sau mai multe bucati de pulpa de curcan si se lasa putin sa se odihneasca cu mirodenii, dupa care de baga la cuptor cu vin, ulei de masline, o ciupercuta si, daca ai chef, niscaiva ananas din conserva... Va garantez ca lipsa apei si prezenta vinului (periodic se scoate curcanul si se mai stropeste cu sosul din tava, vas roman sau yena) il fac apetisant si foooarte fraged.

Si cand te gandesti ca prima oara am mancat un curcan odios, numai fibra... si fara gust... acum chiar as manca numai pulpita... Balesc cand ma gandesc ce desfrau culinar ma va supune Radu diseara...