Drojdie naturala, facuta in casa

Cea mai mare realizare din punct de vedere culinar: pornind din vara sau mai din primavara trecuta, Radu a obtinut din prima (cu faina selectionata si schimbata regulamentar si meticulos) drojdie de casa, pentru paine si aluaturi de copt, in general.

A cautat si a testat, asa a gasit cateva faini cu care sa stim sigur gradul de crestere al painii (in final, totul se reduce la paine, nu?). Am folosit si faina de moara, de tara, dar am folosit si faina tip 000, nu prea grozava. Am folosit batoane de azima, tot felul de uleiuri si prafuri de plante, faini simple sau in amestec. In orica caz, ne ies painile grozave, elastice si pufoase, cu un gust ca de tara, raman proaspete si fara firmituri la taiere timp de aproape 4 zile...

Daca va intereseaza, scrieti-mi ca sa pot sa caut link-urile din care s-a inspirat sau chiar (in urma unei instruiri corecte) sa pot relata mai multe despre obtinerea drojdiei. Si... apropos, daca vreti, va putem pune de-o parte si voua putina drojdie ca sa va incepeti cultura de mici bacterii :)

Curcan... dupa un an!

Din cauza multor directii incare mi-am imprastiat energia, vreau sa catadicsesc sa mai scriu si pe-aici... nu de alta dar am multe spus, multe s-au intamplat, multe am descoperit sau am rezolvat (ca de altfel si pe alte bloguri).

Si cum spuneam in titlu, azi e zi de curcan! A descoperit Radu o reteta mai mult decat dementiala, la cuptor, cu vin mult. Se iau 1-2 sau mai multe bucati de pulpa de curcan si se lasa putin sa se odihneasca cu mirodenii, dupa care de baga la cuptor cu vin, ulei de masline, o ciupercuta si, daca ai chef, niscaiva ananas din conserva... Va garantez ca lipsa apei si prezenta vinului (periodic se scoate curcanul si se mai stropeste cu sosul din tava, vas roman sau yena) il fac apetisant si foooarte fraged.

Si cand te gandesti ca prima oara am mancat un curcan odios, numai fibra... si fara gust... acum chiar as manca numai pulpita... Balesc cand ma gandesc ce desfrau culinar ma va supune Radu diseara...