Am mai atins un punct, perfectionat de la pastele trecut incoace: friptura de miel. Calda, moale si cu un gust demential, puternic aromat cu salvie si rozmarin, cu gust de vin rosu. Alaturi de un ousor, de o ciorbita de miel, de pasca.... Si numai daca mielul a avut intre 11 si 12 kg: nici "balos", nici fibros. Ci numai bun....
Pe langa bucuria mea cea mai mare de azi, plantutele din Cora, proaspete si la ghiveci, de menta si rozmarin (a iesit friptura fetii cu sare si rozmarin proaspat o minune!), m-am gandit sa va impartasesc din link-urile unde gasim retetele cele mai reusite, parfumate, deosebite ca gust si aroma si cel mai important - pe placul nostru.
1. http://adamache-laura.blogspot.com
2. http://savalaura.blogspot.com
3. http://www.mancarecudragoste.blogspot.com
4. site-uri care folosesc ingredietele blog-urilor de mai sus, in ceea ce vrem ca si mancare, pentru o idee in plus.
Yessssssssssssss, prima painica de casa facuta la vasul roman a iesit de la cuptor! Arata si miroase demential....
vineri, 6 mai 2011
vineri, 11 februarie 2011
Drojdie naturala, facuta in casa
Cea mai mare realizare din punct de vedere culinar: pornind din vara sau mai din primavara trecuta, Radu a obtinut din prima (cu faina selectionata si schimbata regulamentar si meticulos) drojdie de casa, pentru paine si aluaturi de copt, in general.
A cautat si a testat, asa a gasit cateva faini cu care sa stim sigur gradul de crestere al painii (in final, totul se reduce la paine, nu?). Am folosit si faina de moara, de tara, dar am folosit si faina tip 000, nu prea grozava. Am folosit batoane de azima, tot felul de uleiuri si prafuri de plante, faini simple sau in amestec. In orica caz, ne ies painile grozave, elastice si pufoase, cu un gust ca de tara, raman proaspete si fara firmituri la taiere timp de aproape 4 zile...
Daca va intereseaza, scrieti-mi ca sa pot sa caut link-urile din care s-a inspirat sau chiar (in urma unei instruiri corecte) sa pot relata mai multe despre obtinerea drojdiei. Si... apropos, daca vreti, va putem pune de-o parte si voua putina drojdie ca sa va incepeti cultura de mici bacterii :)
A cautat si a testat, asa a gasit cateva faini cu care sa stim sigur gradul de crestere al painii (in final, totul se reduce la paine, nu?). Am folosit si faina de moara, de tara, dar am folosit si faina tip 000, nu prea grozava. Am folosit batoane de azima, tot felul de uleiuri si prafuri de plante, faini simple sau in amestec. In orica caz, ne ies painile grozave, elastice si pufoase, cu un gust ca de tara, raman proaspete si fara firmituri la taiere timp de aproape 4 zile...
Daca va intereseaza, scrieti-mi ca sa pot sa caut link-urile din care s-a inspirat sau chiar (in urma unei instruiri corecte) sa pot relata mai multe despre obtinerea drojdiei. Si... apropos, daca vreti, va putem pune de-o parte si voua putina drojdie ca sa va incepeti cultura de mici bacterii :)
Curcan... dupa un an!
Din cauza multor directii incare mi-am imprastiat energia, vreau sa catadicsesc sa mai scriu si pe-aici... nu de alta dar am multe spus, multe s-au intamplat, multe am descoperit sau am rezolvat (ca de altfel si pe alte bloguri).
Si cum spuneam in titlu, azi e zi de curcan! A descoperit Radu o reteta mai mult decat dementiala, la cuptor, cu vin mult. Se iau 1-2 sau mai multe bucati de pulpa de curcan si se lasa putin sa se odihneasca cu mirodenii, dupa care de baga la cuptor cu vin, ulei de masline, o ciupercuta si, daca ai chef, niscaiva ananas din conserva... Va garantez ca lipsa apei si prezenta vinului (periodic se scoate curcanul si se mai stropeste cu sosul din tava, vas roman sau yena) il fac apetisant si foooarte fraged.
Si cand te gandesti ca prima oara am mancat un curcan odios, numai fibra... si fara gust... acum chiar as manca numai pulpita... Balesc cand ma gandesc ce desfrau culinar ma va supune Radu diseara...
Si cum spuneam in titlu, azi e zi de curcan! A descoperit Radu o reteta mai mult decat dementiala, la cuptor, cu vin mult. Se iau 1-2 sau mai multe bucati de pulpa de curcan si se lasa putin sa se odihneasca cu mirodenii, dupa care de baga la cuptor cu vin, ulei de masline, o ciupercuta si, daca ai chef, niscaiva ananas din conserva... Va garantez ca lipsa apei si prezenta vinului (periodic se scoate curcanul si se mai stropeste cu sosul din tava, vas roman sau yena) il fac apetisant si foooarte fraged.
Si cand te gandesti ca prima oara am mancat un curcan odios, numai fibra... si fara gust... acum chiar as manca numai pulpita... Balesc cand ma gandesc ce desfrau culinar ma va supune Radu diseara...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)